Mă gândeam, în naivitatea mea, că odată terminată bătălia referendumului, beligeranţii vor avea o întâlnire, vor încheia „pacea” şi-şi vor vedea fiecare de treabă. Evident, în sensul pregătirii următoarelor lovituri. Păi, aici nu a fost ca la război. Acolo, comandanţii analizează dacă pierderile şi distrugerile în condiţiile continuării ostilităţilor militare pun în imposibilitate repotenţializarea propriilor forţe şi, la nevoie, încearcă o negociere, cu adversarul, în condiţii cât mai avantajoase. Comandanţii, în general sunt personalităţi puternice, cu mare capacitate de analiză şi responsabilitate. Aceasta este deosebirea între un comandant de oşti şi un politician. Politicianul nu răspunde niciodată. Vine comisarul Cioloş destul de des prin republică şi ne sugerează, cât se poate de „la vedere”, că optica despre agricultură trebuie schimbată, abordarea agriculturii prin prisma (euro)regiunilor sau implementarea structurilor private ale Camerelor Agricole fiind câteva din nevoile anului 2012-2013. Altfel ne prinde bugetul european următor la fel de nepregătiţi ca şi la integrarea în UE. Pregătirea alegerilor pentru Camerele Agricole a fost inexistentă. Sunt informaţii (din mai multe judeţe) că înafara şefilor de la DJA , a şefului de la judeţ şi a doi trei reprezentanţi de asociaţii agricole (împinşi de la spate de şefii lor de la Bucureşti) nu prea ştie nimeni despre înfiinţarea Camerelor Agricole. Ce reprezentativitate vor avea aleşii la o prezenţă la vot de 5-10%? Probabil având semnale asemănătoare, preşedintele CNI a decis extinderea perioadei de depunere a candidaturilor pentru alegerea Camerelor Agricole Judeţene, până pe 26 sept.2012. Un lucru corect şi bun. Mare minune că până acum politicul nu s-a angrenat în acest joc. O fi o înţelegere în spatele cortinei sau doar motive ca unii să-i conteste ulterior pe ceilalţi? Probabil miza mult prea mare a scrutinului din iarnă, pentru parlamentare, acaparează toată atenţia „performantei” noastre clase politice. Faptul că vor exista doar două forţe principale este important, chiar dacă ele sunt formate dintr-un amalgam de idei total diferite de pretenţiile încadrărilor doctrinare. Cei uneşte (pe cei mai mulţi din şefi) este securizarea averilor dobândite pe căi numai de ei ştiute şi frica de… cătuşe. Tensiunile în fiecare grupare sunt suficient de ridicate, aşa că orice surpiză nu este exclusă. USL-ul are un singur intrus: PLN-ul, care va fi şi beneficiarul unui scor nevisat vreodată. Ceilalţi sunt total compatibili. S-au întrunit la Murighiol să-şi împartă colegiile. Atât UNPR-ul lui Oprea cât şi PC-ul lui Voiculescu au ca obiectiv (nedeclarat) obţinerea unui număr minim de mandate (5 senatori şi 10 deputaţi) necesar formării (în anumite situaţii) a grupurilor parlamentare proprii. Perdantul din această grupare este PSD-ul care va ajunge la egalitate cu PNL-ul. În cazul unui eşec la alegeri acesta va fi pretextul/motivaţia decontului pe care va trebui să-l facă Ponta. Cealaltă grupare (Alianţa România Dreaptă-ARD), deşi este încă departe de a putea să-şi definească perimetrul politic, a trecut şi ea de faza împărţelii colegiilor pentru parlamentare. Evident, în linişte şi cu tact, Blaga a luat pentru PDL (cum era şi normal) ponderea. Structurile PDL-ului, grav avariate după alegerile locale vor trebui să susţină toate activităţile ARD. Vor mai trece ani buni până când tinere energii cu iz de usturoi vor accepta ideea că, pentru a face politică performantă, trebuie să ai minte, cultură, experienţă, cumpătare şi…. bani! După această fază vor începe bătăliile pentru titularizarea candidaţilor, scandaluri şi dezertări. Toate acestea se vor constitui în sedativul perfect pentru anihilarea oricăror analize, judecăţi sau dezbateri raţionale în spaţiul public. În occidentul democrat, partidele au fost create de electorat ca necesitate de reprezentare. La noi partidele au fost create de .. revoluţie, pentru ca mulţimea să poată fi antrenată în cacialmaua politică. Apoi ne-au împărţit în colegii. După potrivelile lor, nu după nevoile noastre!
Alexandru Lăpuşan
